Iniţiativa

... restaurării  cavalerismului

Aminteam în altă parte despre intenţia noastră de promovare a elitelor. Sună prezumţios? Nu este chiar aşa. Elitele nu sunt undeva departe, pe vârfurile munţilor sau pe insule pierdute în ocean. Nu sunt nici extratereştri, nici personaje de basm. Elitele sunt oameni şi se află printre noi. Cu ce se deosebesc ei de ceilalţi? Îi recunoaştem aproape fără să ne dăm seama, atunci când îi întâlnim. Sunt cei care pot să ne lămurească o problemă aparent de nerezolvat. Sunt cei care ne privesc cu atenţie, fără să se uite pieziş ori să ne ocolească privirea. Sunt cei care par mai înalţi decât alţii numai pentru că stau cu spatele drept. Sunt cei care atunci când au ceva de spus, vorbesc simplu şi răspicat, în rest tăcând. Sunt cei cărora le simţi lipsa atunci când nu sunt prin preajmă. Sunt cei despre care afli că au avut probleme la mult timp după ce le-au depăşit. Sunt oameni ca şi noi, totuşi parcă au ceva în plus, o nobleţe firească a spiritului. Un gest elegant fără să fi fost cerut, o scăpărare de inteligenţă venită din senin, un plus de hotărâre la momentul potrivit, un zâmbet bun exact atunci când ai nevoie. De unde vin toate acestea? Greu de spus. Unii zic că cei şapte ani de-acasă, alţii că şcoala, se dă vina chiar şi pe genetică. Nu intenţionăm aici să lămurim problema oului şi a găinii, ci doar să amintim că astfel de oameni au existat mereu, de când este lumea. Dar nicicând nu au fost mai căutaţi, mai elogiaţi şi mai organizaţi ca în evul mediu. Atunci au fost cunoscuţi sub numele de cavaleri.  

Iniţiativa restaurării cavalerismului este demersul nostru de mobilizare a spiritului cavaleresc, necesar astăzi într- o lume care pune din ce în ce mai puţin preţ pe virtuţile morale ale omului. Societatea de consum a dizolvat omul, persoana, într-o mare populaţie amorfă. Se uită astăzi că omul este definit de o sumă de idei, năzuinţe, acţiuni individuale, care sunt mult mai importante decât demersurile de grup, care ne caracterizează ca specie. Această viziune globalizantă aparţine structurilor politice, economice, administrative care ne guvernează existenţele, fiind interesate de noi mai mult în ipostaza de producători-consumatori de bunuri decât în calitate de cetăţeni. De aici şi până la dispariţia valorilor general-umane nu mai e decât un pas. Instituţii bancare ce îşi jefuiesc sistematic clienţii, state care îşi concediază în masă funcţionarii, supermarketuri în care lumea se îmbulzeşte frenetic pentru ridicole reduceri de preţuri, criza mondială s-a transformat într-o criză a valorilor. Ce instanţă, ce structură mai este cu adevărat credibilă astăzi? Niciuna. A sosit timpul să ne întoarcem privirea către om şi istoria lui. Au mai fost vremuri dificile, lucruri care se întâmplă acum s-au mai petrecut şi în trecut. Suntem capabili să învăţăm din experienţă? Suntem capabili să aplicăm azi soluţii care s-au dovedit benefice în alte epoci aflate în criză de valori? Se spune că istoria este ciclică. Să verificăm.

Initiativa Restaurarii Cavalerismului

Comments